Symbols

29 august 2005

Anonim

Intoteauna am trait cu speranta ca in urma mea, atunci cand eu n-o sa mai fiu, o sa ramana ceva, ca nu traiesc degeaba si ca reusesc sa aduc macar putina lumina in lumea asta. Si poate ca gandul asta ma face sa admir atatia oameni,oameni anonimi. Pana la urma am ajuns la concluzia ca nu cei pe care ii vedem la televizor schimba lumea, ci oamenii pe langa care trecem in fiecare zi, in autobuz, pe strada... oamenii aceia pe care nu-i luam in seama, oameni pe care n-o sa-i cunoastem niciodata. Dar in acelasi timp oameni care au puterea sa ne inveseleasca ziua. Pentru ca un zambet al unui om necunoscut pentru mine face cat zece zambete ale celor pe care ii vad mereu... secunda aceea pe care omul care nu te stie si pe care nu-l stii ti-o dedica, momentul in care se uita in ochii tai si iti adreseaza cel mai pur si simplu zambet e absolut nepretuit. Poate ca asta ma indeamna mereu sa analizez atata oamenii din jurul meu, poate ca de-asta sunt atat de dependenta de prezenta lor, poate ca de-asta n-as putea sa traiesc niciodata izolata. Si poate ca de-asta imi doresc in fiecare zi sa fiu mai buna si sa aduc mai multe zambete pe fetele oamenilor... Text: Cristina Vaduva

Links to this post:

Creați un link

<< Home