Symbols

29 decembrie 2005

Pregatiri de Revelion

Iesit cu prietenii la socializat, facut poze, pus pe blog.

28 decembrie 2005

S-a intamplat de Craciun

5 bucuresteni au murit asfixiati. La Giurgiu, peste 100 de persoane au ajuns la spital ca urmare a calitatii si a cantitatii preparatelor de Craciun. 4 tineri au ajuns la spital si unul a murit dupa ce masina lor a intrat intr-un copac de pe strada Constantin Prezan din capitala. Stiri deprimante peste tot. Unul moare, altul traieste sa spuna povestea. Nimic nou. Dar oare este atat de greu, domnilor editori, ca macar de Craciun sa va cenzurati dorinta de macabru si sa nu mai obositi oamenii cu astfel de stiri? Aud de multe ori de la cei mai batrani decat mine: "A innebunit lumea! Parca alta data nu se omorau oamenii asa de mult. De la an la an lumea e tot mai rea." O fi oare asa? Probabil acesti editori ai redactiilor de stiri nu au auzit aceste cuvinte. Poate daca ar fi facut-o si-ar fi dat seama ca exagereaza publicand numai stiri despre cum Ionel i-a dat cu securea in cap pana i-au iesit creierii prin nas... In definitiv crima face ratingul, ratingul face banii, banii fac patronul bogat, iar patronului putin ii pasa de ce zice lumea. Pentru el, totul e doar o prospera afacere. Am citit de curand o intamplare haioasa din Anglia anilor '50. Patronul unui tabloid angajeaza un nou editor sef pentru a creste vanzarile. Acest editor sta si se gandeste si comanda un studiu de piata care ii releva faptul ca cititorii acelui ziar nu agreaza stirile cu crime si violuri. Drept urmare, el decide sa scoata acest gen de articol definitiv din ziar. Reactia imediata? Vanzarile scad in 2 saptamani cu 500.000 de exemplare. Enervat, patronul il concediaza si pe acest editor, crimele reapar in paginile ziarului, iar vanzarile ating un nou record. Concluzia e simpla: desi in mod public nimeni nu declara ca doreste sa vada asemenea articole, intotdeauna titlurile care contin cuvinte gen "moarte", "viol", "minor", "sadic" sau "sange" ii vor atrage pe acei "cititori de metrou", cei care citesc din ziarul vecinului. Sarbatori fericite!

26 decembrie 2005

Bucuresti. Seara.

Inspirat de Dan Heller, am iesit la pozat seara, la lumina becului. Invartit putin prin centru, vazut o faza incredibila: un pusti tiganos cersea la semafor. Incepe sa cante unuia dintr-un BMW "O, brad frumos!", dar dupa cateva secunde in care nu apare banul, o da pe manele: "de ce ma minti, de ce...". Se face verde, banul nu pica si pustiul, evident ofticat, striga: "COMUNISTULEEEEEE!!". Altfel, Bucurestiul are alta fata seara, mai ales de Craciun. Liber, linistit, ca un oras de provincie. Cu garnitura de tigani.

23 decembrie 2005

Referat

Sunt impotriva sistemului de referate. O spun tare si raspicat! Nu vad nici un ajutor in invatare copierea unor informatii pe o coala alba de hartie si regurgitarea lor pentru nota. Pentru unii dintre noi, a free lunch. Pentru profesor, o umilire dupa parerea mea. Ce faci daca un profesor te pune sa-i aduci un referat pentru nota? Cauti pe net, dai un Ctrl-C/Ctrl-V si gata. N-ai net? Copiezi din carte. Cel mai probabil vei lua o nota mare, nesperata, nemuncita, nedreapta. Ce daca materia nu te intereseaza, te plictiseste, te agaseaza?! Pentru cateva zile decizi sa-ti calci peste principii (evident, daca le ai) si sa faci ceva in care nu crezi. God, may I be wrong! De asemenea ii urasc pe cei care se dau bine pe langa sef. Catelusii adica. Cei care pentru un avantaj s-ar baga si in mocirla. Cei care stau peste program pentru a arata cat de mult se implica ei in cresterea firmei. Cei care ar calca si peste cadavre in caz ca e nevoie. Si viata sociala unde mai e? Se simt ei oare bine stiindu-se urati de majoritatea cunoscutilor? De ce sa muncesti, sa te injosesti in felul acesta daca ramai fara prieteni? Probabil unii uita de parte distractiva a vietii, partea care nu are nevoie de bani... Poate pentru a ma mai inveseli putin, am iesit la pozat. Cu Canonul 75-300 imprumutat de la o buna prietena, am tras dupa pasari. No animals were injured in making these photographs!

18 decembrie 2005

Been There, Done That

De ce am ales sa raspund invitatiei de pe cafenea, nu stiu. Probabil alegerea era facuta de mult timp. Cert e ca m-am trezit intr-o lume necunoscuta mie, o lume pe care nici nu vreau sa o cunosc. M-am trezit intr-o sala de jocuri din centrul capitalei. Ratati (mai mult sau mai putin) ai vietii veneau pentru a sarbatori faptul ca li s-au luat bani. Si erau tare fericiti. Oameni de afaceri, neveste ale unor oameni de afaceri, "baieti de baieti", manelomaniaci, ajutoare de bagatori in seama, toti se inghesuiau sa prinda un loc la o masina de joc. Piccolitele se agitau incoace si incolo cu banii clientului catre casa dupa jetoane. Probabil mai lipsea numai o camera laturalnica. Am incercat sa tratez acest eveniment ca pe oricare altul. Imposibil. Ma simteam atat de stingher incat imi era greu sa ridic aparatul la ochi. Atmosfera ma zapacea, oamenii nu erau tocmai cei cu care ma intalnesc de obicei pe strada, iar locul nu ma atragea. Am intrat cu ideea de a completa o serie de experiente. Am plecat cu ideea de a nu mai completa nimic. Prefer sa raman un ignorant. Multumesc frumos!

16 decembrie 2005

Statia de autobuz

Bucuresti, Autogara Filaret

04 decembrie 2005

Ma place femeile!

Vreau sa inteleg un lucru: toata lumea asta e de vanzare? In muzica se vorbeste despre target (da' ce, muzica e publicitate?!), popularitatea se masoara in puncte de rating, iar prietenia exista pana la punctul in care interesele intra in joc. Nu de putine ori am auzit la tembelizor fetite (si baieti, depinde din ce unghi observi) care dau din anumite parti dorsale si moi. Cand deschid gura insa se dau de gol. "Targetul nostru sunt adolescenti intre 16 si 20 de ani" spune una dintre ele. Sa fiu al naibii daca mi-a placut vreodata chestia asta. Te duci in magazin, te uiti, unii mai si balesc, te uiti in buzunar si le cumperi pentru o seara. CD-ul, evident. Apropos de asta, acum aproximativ un an, una dintre ele facuse un concurs (logic, acum muzica e subiect de concurs. Ce urmeaza?! CD-uri cu gust de zmeura?), iar marele premiu era o intalnire intre "gurista" si castigator. I mean, ce-o fi fost in capul alora de la marketing?! Nu stiu care era targetul ei, dar "petitorul" (greseala numarul 2: au facut prima parte a intalnirii la TV) era exact opusul tipei. Daca ea se dadea sexy (nimic nou sub soare), el era gras, bondoc si plicticos. Daca ea aparea dezinhibata, el era un ou de pasti. Daca ea avea tupeu, el n-avea cu ce. . Sunt curios de ce cumparase omul CD-ul... Pentru muzica sau pentru concurs? Sunt "cool", sunt popular, sunt macho. Ma place femeile. Yeah, right!! Ai observat vreodata de cate ori intr-o pauza publicitara apare cuvantul acesta? Pot numara cel putin 5 reclame care pun accentul pe ideea de adolescent rece. In definitiv ce inseamna sa fii "cool"?! Tin minte ca intr-a 9-a sau a 10-a au venit unii si intrebau prin scoala. Am raspuns simplu: "Nu stiu!". Fata s-a uitat nedumerita, surprinsa chiar de raspuns. A ridicat nasul, s-a intors si a plecat. Inca nu stiu raspunsul. Dar probabil ideea a plecat de la un copywriter foarte bun. Pai nu-i asa? Publicitatea acum controleaza o intreaga grupa de varsta (12-20) numai vanzandu-i aparenta unei idei. "Cool man!" Mi-e dor de teatru. Din pacate televiziunea imi ofera totul la doar o apasare de buton distanta. Dar contactul direct cu actorii nu poate fi inlocuit nici de cel mai tare sistem de sunet. Teatrul in spatii neconventionale este poate singurul care mai atrage spectatori. Acum o saptamana am asistat din greseala la o reprezentatie a teatrului "Masca". Unde altundeva decat la metrou?! Oamenii stateau cu gura cascata, uitandu-se ca la urs. Probabil unii nu mai vazusera de ani de zile niste actori in carne si oase. La final a venit metroul. Spectacolul s-a terminat, dar oamenii zambeau. Sa-si fi reamintit ei de copilarie?

01 decembrie 2005

Ce-ar fi daca...

...de 1 decembrie nu ar mai lucra nimeni? Dar nimeni, nimeni. Nici la metrou, nici la Electrica, nici la politie... Oare ce-ar fi atunci?