Symbols

04 decembrie 2005

Ma place femeile!

Vreau sa inteleg un lucru: toata lumea asta e de vanzare? In muzica se vorbeste despre target (da' ce, muzica e publicitate?!), popularitatea se masoara in puncte de rating, iar prietenia exista pana la punctul in care interesele intra in joc. Nu de putine ori am auzit la tembelizor fetite (si baieti, depinde din ce unghi observi) care dau din anumite parti dorsale si moi. Cand deschid gura insa se dau de gol. "Targetul nostru sunt adolescenti intre 16 si 20 de ani" spune una dintre ele. Sa fiu al naibii daca mi-a placut vreodata chestia asta. Te duci in magazin, te uiti, unii mai si balesc, te uiti in buzunar si le cumperi pentru o seara. CD-ul, evident. Apropos de asta, acum aproximativ un an, una dintre ele facuse un concurs (logic, acum muzica e subiect de concurs. Ce urmeaza?! CD-uri cu gust de zmeura?), iar marele premiu era o intalnire intre "gurista" si castigator. I mean, ce-o fi fost in capul alora de la marketing?! Nu stiu care era targetul ei, dar "petitorul" (greseala numarul 2: au facut prima parte a intalnirii la TV) era exact opusul tipei. Daca ea se dadea sexy (nimic nou sub soare), el era gras, bondoc si plicticos. Daca ea aparea dezinhibata, el era un ou de pasti. Daca ea avea tupeu, el n-avea cu ce. . Sunt curios de ce cumparase omul CD-ul... Pentru muzica sau pentru concurs? Sunt "cool", sunt popular, sunt macho. Ma place femeile. Yeah, right!! Ai observat vreodata de cate ori intr-o pauza publicitara apare cuvantul acesta? Pot numara cel putin 5 reclame care pun accentul pe ideea de adolescent rece. In definitiv ce inseamna sa fii "cool"?! Tin minte ca intr-a 9-a sau a 10-a au venit unii si intrebau prin scoala. Am raspuns simplu: "Nu stiu!". Fata s-a uitat nedumerita, surprinsa chiar de raspuns. A ridicat nasul, s-a intors si a plecat. Inca nu stiu raspunsul. Dar probabil ideea a plecat de la un copywriter foarte bun. Pai nu-i asa? Publicitatea acum controleaza o intreaga grupa de varsta (12-20) numai vanzandu-i aparenta unei idei. "Cool man!" Mi-e dor de teatru. Din pacate televiziunea imi ofera totul la doar o apasare de buton distanta. Dar contactul direct cu actorii nu poate fi inlocuit nici de cel mai tare sistem de sunet. Teatrul in spatii neconventionale este poate singurul care mai atrage spectatori. Acum o saptamana am asistat din greseala la o reprezentatie a teatrului "Masca". Unde altundeva decat la metrou?! Oamenii stateau cu gura cascata, uitandu-se ca la urs. Probabil unii nu mai vazusera de ani de zile niste actori in carne si oase. La final a venit metroul. Spectacolul s-a terminat, dar oamenii zambeau. Sa-si fi reamintit ei de copilarie?

Links to this post:

Creați un link

<< Home