Symbols

M-am mutat

2006-07-22T22:17:00.000+03:00

Daca aveati URL-uri catre blogul asta, schimbati-le. Nu mai traieste nimic pe aici. Nici macar un gandac de bucatarie. Toate simbolurile s-au mutat la: www.luciancretu.com Multumesc pentru intelegere.

Odds and Ends

2006-05-14T20:22:00.002+03:00

Se recomanda a se citi pe acordurile "Jeana" - Mihai Margineanu.

(Multumiri lui Bogdan Dinca)

Deoarece nu cred ca in urmatoarele 2 luni voi mai apuca sa mai fac vreo poza, am decis sa inchid pentru moment pravalia. Am cateva mesaje de lasat: pt cei care vin de pe Google: nu mai cautati "poze sexy cu fete de 14 ani" sau "perversiuni sexuale" ca nu gasiti aici. De asemenea, nu gasiti nici poze gratis (alea sunt doar pt prieteni). pt anonimi: sunteti pe lista neagra. Deja stiu cativa, dar mai vreau confirmari :) pt spammeri: blogul asta nu e portal si nu fac schimb de linkuri cu nimeni. pt prieteni: am si messenger, am si mail. Lasati mesaj si raspund... Cel mai probabil ne vom reintalni pe un domeniu .com in iulie.

Rapita

2006-05-08T19:39:00.000+03:00

R�PI�//� ~e f. 1) Plant� erbacee furajer� cu tulpina �nalt�, sub�ire �i ramificat�, cu flori m�runte, galbene-aurii, cultivat� �i pentru fructele ei, din ale c�ror semin�e se extrage ulei folosit �n alimenta�ie �i �n industrie. 2) colect. Semin�e ale acestei plante. /bulg. rapica

O planta tare enervanta :)

Ride

2006-05-07T09:23:00.000+03:00

No text.

Electrosocuri

2006-05-03T14:58:00.000+03:00

Cand ziceam ca Aven canta bine nu am glumit. De 1 Mai am ascultat un pleibec jalnic. Aveti in fata inventatorii dance-rock-ului.

BB

2006-05-02T21:17:00.000+03:00

...sau cum sa te indragostesti de 1 Mai. PS: Aproximativ 50mm de multumiri lui Costin... Fie ca zeii Google-ului sa fie cu el :)

Pamantul Apelor

2006-04-30T17:11:00.000+03:00

Spantov. Chiselet. Manastirea. Localitati din Lunca Dunarii care devin victime ale lucrului facut in graba. Nimeni nu poate opri apa, nimeni nu poate sti care va fi urmatorul dig care va cadea. Totusi cineva a gresit. Mii de oameni sunt acum sinistrati. Refugiati ai Dunarii. Drumul catre Oltenita este usor. Nimic nu pare sa prevesteasca faptul ca Dunarea, la numai cativa km departare, distruge destine. Prima oprire este in portul Oltenitei. In lumina unei dimineti acoperite, sub amenintarea ploii, docurile sunt goale. Ici-colo, cateva baltoace si urme de torenti pe pamantul ud. Dunarea probabil trecuse peste mal zilele trecute. In picioare se simte un tremur ciudat, similar unui tren cu viteza. Apa neagra poarta cu ea busteni, usi si cartoane, facand un zgomot terifiant. Am decis sa mergem catre Spantov. Nu a durat mult pana primele efecte se arata. In departare, pe ultitele satului, apa care urcase avea o stralucire ciudata atunci cand soarele se arata printre nori. Am decis sa oprim langa ramasitele unei case. Un batran grizonat, neras de cateva zile si cu cizme de cauciuc astepta in poarta cu paturile pe gard, la uscat. O cana si un dulap cu haine sunt singurele indicii ca acolo ar fi trait cineva. Ne spune cu ochii in lacrimi ca apa s-a retras acum cateva zile, dar incepe sa creasca din nou. Nici in anii �70 apa nu fusese atat de mare. L-am intrebat unde a dormit dupa ce i-a cazut casa. �Unde sa dorm, taica?! Cand a venit apa, am mers pe deal, la IAS, dar dup-aia am venit inapoi si am stat in ghereta de la strada. N-am ce sa fac. Acum imi astept copilul sa vina sa ma duca la oras�. Dunarea baltea la marginea satului, la o palma de drum. Pe partea cealalta, apa deja isi facuse loc pe sub dig. Urmatorul sat spre Calarasi e Chiselet. Apa balteste pe partea stanga a drumului, nu s-a mai putut scurge inapoi in Dunare. Oprim chiar in centrul comunei. Pana acolo reusisera militarii sa construiasca un mal din saci de pamant. Cerul se mai limpezise, iar apa stralucea. Coropisnite cat degetul ieseau innebunite din pamant si se zbateau in balti. Vuietul Dunarii nu se mai aude aici, dar vantul aduce cu el din cand in cand zgomote infundate, sinistre. Un firicel de apa inainteaza catre o casa proaspat construita. Cei care stateau acolo sapasera un sant in jurul casei si ii acoperisera zidurile cu pamantul scos. Peretii verzi, camerele goale, curtea pustiita, cainele singur statea in cusca, speriat. O singura fotografie a mai ramas pe un perete, o fotografie de la nunta. Oamenii totusi mai spera. Firicelul de apa se transforma intr-un torent si in jumatate de ora umple santul din jurul casei. E timpul sa plecam, apa vine destul de tare. Pe drumul de plecare, cativa localnici ne intampina. Inginerul le-a spus ca apa trebuie sa mai creasca pana la 60 de cm. Dar de la ce nivel, nu s-a obosit sa le spuna. Spera doar sa nu fie vorba de 60 de cm de la nivelul strazii. Doua situatii ingrijoratoare ni se arata: autoritatile ar fi trebuit sa rupa un dig de la Greaca, dar, spun ei, asta nu se va intampla niciodata deoarece pamantul de acolo este al cuiva mare, Dana Nastase fiind numele cel mai vehiculat, iar satul Manastirea este in pericol mare. Plecam in graba catre Manastirea. Pe drum insa oprim la niste copii. Se jucau in pamantul reavan, rascolit de excavatoare, cu un bigudiu. M-a impresionat faptul ca vroiau sa ii ajute pe soldati sa construiasca digul din pamant pentru ca prietenii lor sa nu fie afectati. Toti erau de gradinita, cu fetele batute de soare, cu mainile pline de lut, cu hainele ponosite, cu ochii tristi. Stiau ca totul se va schimba de atunci. I-am intrebat unde era Dunarea in mod normal. �La copacii aia de aproape de dealul bulgaresc. Mai mergeam cu tata si cu oile pana acolo, dar acum�� Soseaua pana la Manastirea e blocata. �Nu aveti voie sa o luati pe aici, se lucreaza. Mergeti pe prima la dreapta si apoi inainte�, ne spune un politist. Dacia noastra abia reusea sa faca fata drumului prafuit. Din cand in cand, o masina mai venea de pe sens opus si trebuia sa ne oprim. Norul de praf era atat de dens incat nu se mai vedea nimic la o distanta de 2 metri. La Manastirea, in mod ciudat, se muncea. Pe rupte. Nicaieri nu am mai vazut o asemenea determinare. Probabil panica era cea care punea oamenii in miscare. Apa era la nivelul digului de pamant, iar oamenii carau saci umpluti cu nisip pe care ii puneau unul deasupra celuilalt in incercarea disperata de a-si salva gospodariile. Efortul parea a fi insa in zadar: apa se infiltra pe sub dig, deja fiind de cateva zeci de centimetri adanca in case. O stare de nervozitate se simtea in aer. Deodata, un satean cu mainile batatorite si cizme pescaresti incepe sa strige �Sunteti niste hiene! Faceti poze numai cand lesina sau moare cineva. Daca va prind pe aici cand se rupe, va arunc aparatele in apa!� Era clar. Nu suntem bineveniti, iar lucrurile nu puteau decat sa se agraveze. Un sac statea in mijlocul drumului. Nimeni nu pare interesat sa-l ridice si sa-l duca acolo unde-i este locul. Toti insa ne priveau cu ochi dusmanosi� Intorsi in Chiselet, vrem sa urcam pe dealul unde este facuta tabara. La cortul pe care scrie �Spital�, vreo 15 medici si asistenti sunt imbracati in alb, cu bonete verzi, transparente pe cap. La �Politie�, nimeni. O masina de pompieri. 3 randuri de corturi militare. Un elicopter cu ministrul sanatatii. O groapa si un loc pentru spalat rufe. Pe versant, urme de foc. Atmosfera de Kusturica. Il intrebam pe subprefectul Cornel Coman detalii despre tabara. Ne spune ca nici o treime din cei de aici nu sunt sinistrati, nici macar nu au casele in apa. Aminteste de un caz care a facut mult rating la TV: un satean care adunase de pe camp melci si ii pusese la foc in vazul camerelor. �L-am depistat imediat. Are casa peste drum, n-a intrat si nu va intra niciodata apa in casa lui. L-am trimis inapoi.� �In prima zi li s-au dat 7 conserve de pateu de caciula si multe alte alimente. Poate ati vazut daca ati intrat in corturi saci. Acum incearca sa le vanda pe la magazine, prin sat si prin Oltenita. Le-am zis ca daca ii prind, sunt mancati.� L-am intrebat de ce sunt asa de imbracati medicii. �Tocmai au iesit de la o operatie de despaduchere. Acum ati dat noroc cu mine, dar va spun ca am si eu vreo 2 purici�� Catre final l-am intrebat ce se intampla la Greaca, de ce nu se sparge digul. �Oamenii zic ca nu s-ar sparge din cauza unor libanezi care si-au cumparat teren acolo. Aiurea! Eu insumi i-am inundat anul trecut cand s-a umplut lacul si nu au zis nici pas. Se spera totusi sa scada apa si sa nu fie nevoie sa mai scoatem inca 9000 ha din circuit.� �Eu am pus jandarmeria la munca de ochii lumii. N-avem ce sa facem. Daca se sparge digul, sacii pe care ii punem noi nu ajuta prea mult la aparare. Dar daca nu o faceam, eram acuzati ca stam cu mainile in san in timp ce oamenii fug. Oricum, digurile astea noi sunt proaste, se rup imediat. Alea din �32 nu s-au spart pana acum.� Case distruse, oameni zdrobiti, destine daramate, totul intr-un d�cor de o frumusete meschina. Copacii si stalpii rasar din Dunare pentru a ne spune ca pe acolo nu ar trebui sa fie apa. S-au evitat pierderile de vieti omenesti, insa oamenii vor avea nevoie de cativa ani pentru a se pune din nou pe picioare. Iar cel mai tare vor fi afectati copii. PS: Reportajul are mai putine fotografii decat ar fi trebuit din cauza unei formatari accidentale.

Pisica Neagra...

2006-04-27T13:32:00.000+03:00

... sau complexul fotografului digital. Am observat un tic. O tendinta. Compozitiile mele sunt brutale. Nu pot folosi un subiect mic deoarece nu se va vedea. Nu pot folosi contraste scazute deoarece poza nu va mai avea farmec. Nu pot impresiona prin numarul si calitatea detaliilor in pozele mele. Probabil si daca as folosi un fund de borcan as putea crea o fotografie buna pt web. Uneori stau si ma intreb de ce ma mai obosesc sa cumpar cele mai destepte obiective, cele mai stabile trepiede, de ce folosesc MLU, declansator flexibil, rotita pentru compensarea expunerii sau AE Lock-ul cand rezultatul va fi in 99.5% din cazuri o imagine cu latura cea mai mare de 640 de pixeli. In decursul timpului am trisat cu anumite poze publicate. Unele erau putin in afara focusului, altele erau fin miscate, altele trase aiurea prin ceata groasa. Stiam ca, desi netiparibile pe hartie, la 640 vor fi ok. Si le-am trecut prin PhotoShop, le-am tras printr-un action aparte si le-am facut numai bune... pentru un timbru. Ieri am incercat sa pregatesc pentru print niste poze mai vechi. Am intrat in convertorul de RAW si surpriza a venit imediat. Acele poze nu puteau fi in veci printate, desi atunci cand le-am ales pe site pareau castigatoare. Totul s-a intors impotriva mea. In decursul anului trecut am trecut prin mai multe faze si proiecte: numai jpeg, expunere manuala si exponometru partial, modul P, diferite tehnici de iluminare. Toate astea m-au invatat sa ma familiarizez cu aparatul si, in acelasi timp, sa expun corect. Apoi am trecut la RAW si viata mea s-a schimbat, dar nu neaparat in bine. Sigur, workflow-ul in 16 biti e excelent si ies poze grozave vazute la rezolutie maxima, dar ce folos?! Tot la 640 de pixeli vor ajunge. Pe de alta parte, rar mai folosesc compensarea, WB-ul manual sau masurarea partiala. Stiu ca toate se pot corecta in RAW si imi iau mintea de la ele. Asta pana trebuie sa ajung acasa si sa ma chiombesc pe monitor ore intregi pana termin de prelucrat o iesire. Poza de fata se vrea a fi o ilustrare a ceea ce am spus mai sus. Privita la rezolutia nativa, pisica are niste detalii si niste nuante incredibile pe blana si ochi superb definiti. Totusi, poza la rezolutie de web distruge totul.

Text inspirat de un articol din The Online Photographer, semnat de domnul Gordon McGregor.

Parfum... de moda veche

2006-04-19T20:06:00.000+03:00

E mica, neagra si miroase familiar. M-a ajutat sa descopar ce inseamna a iubi si m-a urmat de atunci peste tot. E drept, acum o insel cu o tipa mai desteapta si mai sexy. Problema cu tipa asta noua e tot cere inele rosii pentru a ma satisface. I-am tot spus: "Mai asteapta, draga, nu te grabi, e timp... Noi sa fim sanatosi!" Pana atunci o tot amagesc, o pun sa probeze inele si ii place la nebunie. Cel mai mult i-a placut unul din aur alb, extensibil, cu antivibrator (?!) care merge de la 28 pana la 300 de karate. Odata mi-a zis cu voce inceata: "-Iubitule, stii, am si eu o fantezie. Am tot auzit ca astea mai... experimentate... te pot ajuta sa-ti rezolvi problemele. Stiu ca te tratezi de LBA, dar m-am gandit ca ar fi un tratament bun pt a te scoate din astenie. Poate iti revine si tie ere... scuze, inspiratia." "-Ce fantezie ai, draga?" "-Pai am vorbit si cu cealalta, saraca plange dupa tine prin dulap, uitata si prafuita, sa ne cuplam. Ea cu experienta, eu cu sex-appeal-ul." "-Si cum veti face asta?" "Am citit despre un medicament special care se vinde numai in State. E argintiu." "-Argintiu?! Iubito, iar vrei inele?" "Asta e special. O sa vezi tu... Satisfactiile pe care ti le vom aduce, desi manuale, te vor duce in al noualea cer!" De atunci au trecut 10 zile. Inca astept medicamentul minune. Cert e ca cea veche s-a facut mai frumoasa ca niciodata si ma arde buza sa o mai duc la cate un film de dragoste. M-a lasat sa o pozez, dar nu ma lasa sa pun pozele explicite pe net... Zice ca se rusineaza. PS: Pentru cei care nu au legatura cu fotografia, acest text poate suna ciudat. Nu imi asum responsabilitatea repercusiunilor pe care lecturarea acestui text le poate avea asupra psihicului cititorului neavizat. :) PPS: Ideea shooting-ului mi-a venit urmarind amintirile lui Vlad. Privind din exterior, am impresia ca a tras prea repede filmul... Update (22 aprilie 2006): A venit medicamentul. Deja ma simt mai bine :D

Modelling

2006-04-16T08:26:00.000+03:00

Model: Marian R�ducu Locatie: Bucuresti, centru Data: 16 aprilie 2006, ora 17:00 Echipament: Canon EOS D60; Canon 50/1.8 II; Canon 28-70/2.8; Canon 70-200/4.

Baschet

2006-04-15T08:36:00.000+03:00

Dupa cum se va vedea, nu am fost acolo ca sa acopar evenimentul, ci pentru a-mi mai exersa ochiul... Nu ma intrebati cine cu cine a jucat :)

Sad Sakura

2006-04-06T19:59:00.000+03:00

Probabil nu foarte departe de starea mea de spirit... http://www.crisscross.com/jp/news/367520

La Pescarie

2006-04-02T07:25:00.000+03:00

"Un om intra intr-o pescarie: - Doamnelor, aveti peste? - Nu. - Bine, de azi inainte eu voi fi pestele vostru." Asa suna un banc antic. Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand merg la un show cu masini (sau care are masini in interior), ma astept ca cineva sa vina incet langa mine si sa ma intrebe: "Pa care o vrei baiatu', p'aia bruna sau pa aia blonda, manca-�-a�?". Probabil nu mai are rost sa descriu ceea ce am vazut la Cobeanca, nu? Fete frumoase (mai mult sau mai putin), masini bengoase (not!), bagatori in seama impreuna cu ajutoarele lor (o groaza) si pesti, care mai de care fitos si mai arogant. In peisaj se incadrau mai bine ca niciodata aia care se pozau cu fetele de pe masini, deja sictirite (ca, de altfel, la orice alt show), incercand pe cat posibil sa puna mana pe niste parti moi. Ceea ce nu am reusit eu sa inteleg este scopul in care sunt facute acele poze. Incercare de combinare, uz personal sau "dovedire" a tovarasilor? Greu de spus. Show-ul a fost slabut, organizarea a fost...hmm...jalnica, iar banii i-am platit de pomana. Doua lucruri interesante am remarcat, fara nici o legatura intre ele: s-a umplut Romanica de Rebeluri si copii sub 14 ani pot face rost de pornografie gratuita fara sa mai caute pe net. Am ramas surprins cand am aflat ca Symbols este al 90-lea site pe Google la cautarea "perversiuni sexuale". O fi ceva la mijloc, io stiu?! Satul de mirosul de fals degajat, impreuna cu 2 prieteni am decis sa mergem la padure, la Peris. La plecare, un brotacel aproape ca a sarit pe noi. Chiar asa, in aria traficantilor de placeri sexuale, ce face brotacul?

Constanta II

2006-03-27T15:34:00.000+03:00

... sau tinzand catre un ND. Atat si nimic mai mult.

Peris '06

2006-03-19T06:53:00.000+02:00

O gara in care timpul parca s-a oprit, o frizerie in care toata lumea cunoaste pe toate lumea si o gradinita cu cei mai simpatici copii pe care i-am vazut vreodata.

La Steaua

2006-03-17T20:07:00.000+02:00

Nu m-am considerat niciodata microbist, dar dintotdeauna am avut o afinitate pentru Steaua. Acum am avut ocazia sa-i si vad, first hand. Un lucru e sigur: puteam sa vin si cu o bomba acolo, nu s-a sinchisit nimeni sa ma intrebe de sanatate :)

Drept! Culcat! Drept! Culcat!

2006-03-10T14:36:00.000+02:00

9 martie, ora 7:50. Cu ordinul de incorporare in mana ma prezint la centrul militar al sectorului 1. Spre surprinderea mea aflu ca nu e necesar sa astept mult si intru cu alti cativa tipi de varsta cu mine in sala de "examinare", cu maiorul suflandu-ne in ceafa, un barbat intre doua varste, plictisit de viata si de faptul ca trebuie sa tina predica in fata unor mucosi care abia asteapta sa scape de armata. Nu dureaza mult si intrebarea vine din spate: "Domnule militar, sa traiti! Noi o sa facem armata? (sic)". Raspunsul il dadu maiorul fara tragere de inima, parca parandu-i rau ca pierde carne buna si proaspata de tun, un simplu "nu" care a transformat starea de anxietate a tuturor in fum de narghilea. Urmeaza testele. "Sa nu ma intrebati la sfarsit ce coeficient de inteligenta aveti! Numai daca sunteti cu adevarat debili mintal si nu puteti cara o galeata (?!), atunci va voi atrage atentia" spuse el cu un zambet in coltul gurii. Test de inteligenta: un caiet cu intrebari din '96 ca vai de el. Bonus: multe probleme deja rezolvate (incercuite sau notat raspunsul corect in coltul paginii). Test de personalitate: "Intrebarea 60. A fost mama ta o femeie buna?" Mai sa pic de pe scaun de ras. "Cum adica ca (sic) mama mea a fost buna? Nu era Miss Playboy, da' arata binisor..." se lauda unul cu o freza "a la Elvis" si cu geaca de motociclist. "Nu ba, daca s-a purtat bine cu tine, asta vrea sa zica, desteptule, nu ca era Miss Univers" vine si raspunsul de la amicul lui mic si ochelarist, genul de bookworm care vine la sapat transee. Zbang! palma peste ceafa si totul s-a linistit. La sfarsit, maiorul ma cheama si cu testul in fata ma intreaba: "De ce ai raspuns la intrebarea 7 cu NU?". Testul in fata, intrebarea 7... aaa... "Te simti uneori nefericit?" "Aaaaa... pai... asa ma simt eu uneori...?" "De ce?" "Aaaa... nu stiu... asa..." "Bine, la revedere! Maine te prezinti la ora 10 la vizita medicala". Kinda' too good to be light. Am stat doar 1 ora jumate? Ciudat :) Strike 1. Raspunsuri care se dau numai intr-un cabinet de psihologie trebuie argumentate in fata unui grup de necunoscuti. Buuuuun... Nu ca mi-a parut rau ca am scapat de vreo 3 lucrari, dar cred ca se putea face tot circul asta si intr-o zi. 10 martie, ora 9:50 Prezent la datorie, la vizita medicala. Se pare ca inca nu am fost declarat nebun. E bine. Curtea plina de grupuri si grupulete, 80% fumatori, 20% inhalatori. Din cand in cand mai iesea cineva de pe usa policlinicii (la origine parea un vechi conac boieresc) si ii striga pe cei care urmau sa intre la control. Pentru putin timp, toata curtea tacea. Cei care ieseau faceau valva. "Uite, te dezbraca si ti-o ia in mana si ti-o masoara" sau "Vezi ca e 74, nu 71" sau "E o asistenta buna rau care te controleaza la bijuterii". Inarmat cu speranta ca nu sunt ei nebuni sa-ti faca teste de sange (eu le aveam pe ale mele, putin imi pasa de asistenta, mi-era teama sa nu trebuiasca sa mai fie nevoie de resuscitare in caz de analize medicale, sunt patit), astept. Dupa vreo ora jumate imi vine randul. Suntem 10 si am picat cu Elvis in aceeasi geaca. First stop: Psihiatrie. Medicul, un batranel pe la vreo 60 de ani, cu aceeasi moaca plictisita de functionar care se va tot repeta, spune: "Uitati-va pe panoul din spatele meu si vedeti daca raspundeti la vreo intrebare cu da". Pe scurt, panoul punea trei intrebari: "Sunteti nebun? Ati jmanglit vreodata ceva? Aveti perversiuni sexuale?". Strike 2: Intr-un grup de 10 oameni, acel cineva trebuie sa recunoasca, mai mult, trebuie sa fie constient de faptul ca are o problema. Acum, vrea cineva sa spuna in fata tuturor ca ii place sa fie batut cu biciul in pat? Second stop: O.R.L. Alt medic, aceeasi moaca. Un tip pe la vreo 30 de ani, cu un inceput de chelie, langa o asistenta draguta. La testul de "ochiometru" indica aceleasi caractere: 2 si 6 pt ochiul stang, D si A pentru ochiul drept. La testul pt daltonisti, aceleasi cifre: un 74 care parea 71 si un 94 care parea un 47. Strike 3. You're out! Ce eficienta mai poti cere de la un om care nu face altceva decat sa arate niste caractere pe o tabla, aceleasi de fiecare data, basca si fara "micile atentii"?! Apoi stam pe hol. Cum nu aveam altceva de facut, ma apuc sa numar crapaturile in pereti. 27 la numar. Tavanul era scorojit, cu vopsea atarnand in dizgratie pana la jumatetea paretilor. Ici si colo se mai vedeau efigii ale vechilor locuitori ai casei, un blazon complicat si frumos lucrat langa un "AMR 31". Peretii erau vopsiti in acel verde murdar si psihotic al spitalelor, in timp ce parchetul, acolo unde mai era pentru ca in multe zone lipsea si era inlocuit de scanduri de lemn puse ca poduri peste o prapastie, scartaia jalnic. Ultima oprire: Dezbracarea. Uniforma: chiloti si sosete. Intram intr-o sala cu o singura soba. Un medic si 3 asistente. Aceeasi moaca invariabila. "Ridicati mainile cu degetele rasfirate. Inchideti pumnii. Ridicati-va pe varfuri. Intoarceti-va. Ridicati in picior. Si celalalt. Bun. Veniti fiecare la mine si ziceti daca ati avut ceva probleme." Nu trece mult si vad ca ceea ce se auzea prin curte avea un sambure de adevar. "Trage chilotii catre mine." "Poftim?!" "Da ma, n-ai auzit, trage-i catre mine!" "Ooooochei" Acel medic ori are cel mai neplacut job din lume, ori ii place. Cert e ca nu a trebuit sa fiu supus acestui tratament, fracturile mele de la cot m-au scutit. Dupa 3 ore apare si verdictul: "Inapt pt serviciul militar pe timp de pace. Apt necombatant in razboi". Cu alte cuvinte, intr-un eventual razboi, eu voi curata cartofi. Halal sistem de recrutare. Good bye! See you in Canada ;)

Vant si Zapada

2006-02-21T07:47:00.000+02:00

Fara text.

Soldatei ai unei cauze pierdute

2006-02-15T20:02:00.000+02:00

Nu vreau sa mai scriu nimic pt azi. Anumite cuvinte auzite m-au facut sa cred ca nu mai exista prietenie, ci numai interese. Asta e, d'aia nu mai ploua in Sahara...

Children's Headshots

2006-02-06T22:30:00.000+02:00

Printr-o intamplare am ajuns sa trag cateva portrete intr-o scoala pentru mama. M-am gandit sa le reunesc intr-o mini-colectie de poze cu copii. Cam asta a iesit:

Premiere

2006-02-04T20:00:00.000+02:00

Prima sesiune cu lumina controlata. Prima sesiune cu model. Prima sesiune in care m-am bazat pe un blitz. Prima sesiune pe care am conceput-o de la zero. Sigur nu ultima! Multumesc, Raducu! Model: Marian R�ducu Locatie: Bateria 9-10, Cernica Data: 4 februarie 2006, ora 8:00 Echipament: Canon EOS D60; Canon 50/1.8 II; Sigma 18-50/3.5-5.6; Canon 75-300/4-5.6; Canon 430EX.

Curatenia de iarna

2006-01-31T19:11:00.000+02:00

Scotoceam prin arhive si am gasit cateva poze care aveau potential. Nu au mai fost publicate pana acum. :)

"Star Trails" in town

2006-01-29T20:16:00.000+02:00

Cine spunea ca nu se poate? Din mijlocul Bucurestiului (pe Calea Victoriei mai precis) am luat poza asta. Daca aveam telecomanda, tineam camera mai mult... D60, Canon 28-70/3.5-4.5 pe la 50mm, 160 secunde, f13, ISO 100.

Apus

2006-01-27T14:11:00.000+02:00

Apus de pe pod

Stone

2006-01-22T09:15:00.000+02:00

Formatia Aven canta. Si o face chiar foarte bine. Asta e unul din putinele momentele in care mi-as fi dorit sa pot inregistra sunet cu dSLR-ul meu :).

Canon EOS D60

Sigma 18-50/3.5-5.6 DC Canon 50/1.8 Canon 100/2.8 macro

Expozitie. Dupa.

2006-01-14T12:05:00.000+02:00

In primul rand vreau sa multumesc celor care au venit ieri seara la vernisaj. Si va spun sincer ca nu ma asteptam la atat de multa lume! Dupa aproape 2 luni de pregatiri, o saptamana de stres si intalniri aproape zilnice cu ceilalti, 2 zile de spanzurat si lipit poze, o noapte nedormita, o teza ratata si un vernisaj pe care il pot considera un succes, ma pot relaxa. In sfarsit! Le multumesc celor care s-au uitat la poze, celor care au barfit, celor care m-au sustinut si celor care au venit doar pentru o "cina" in oras din tot sufletul. Si sper sa nu mai treaca foarte mult timp si sa repet aventura. PS: probabil la acest vernisaj ati asistat la cel mai scurt discurs de prezentare. Nu sunt deloc obisnuit sa vorbesc atator oameni (75% necunoscuti). As fi preferat in orice secunda sa fi scris ceea ce vroiam sa zic si nu am mai apucat. :)

Expozitie

2006-01-03T21:21:00.000+02:00

Da, dragi privitori de Simboale, anunt astazi expozitia comuna de fotografie "Debut" (lipsa de inspiratie, nu va luati de titlu, luati-va mai bine de poze). Pe cei care vin pentru poze, ii anunt ca vor fi in jur de 35. Pe cei care vin pentru barfa, ii anunt ca este loc, dar nu prea sunt colturi. Pe cei care vin din complezenta, ii anunt ca pot vedea si poze. Iar pe cei care vin pentru mancare, ii anunt ca va fi. Detaliile le gasiti in afis. Daca nu va descurcati, puteti da oricand un mail la cold_fire at rdslink.ro . Multumesc.

Din ciclul: "Daca doriti sa revedeti...

2006-01-01T14:46:00.000+02:00

... inseamna ca sunteti beti. Trebuie doar sa treci prin centru (mai exact, prin Universitate) ca sa-ti dai seama ca erai beat turta de Revelion. Altfel cum se explica incredibila mizerie pe care ai lasat-o in urma?! Anu' asta am stat acasa. Sau, mai corect fie spus, pe net. Asta deoarece, in afara de baut de tuica si vin (la temperaturi foarte ridicate de altfel) si de ocazionalele episoade mai destepte sau cu umor de la TV (a se citi Divertis Parc, Cronica Carcotasilor si magazinul Watts "Best of 2005"), nu era nimic de facut. Asta, evident, pentru ca nu agreez manelele de la Pro(s)TV si Manela1, nici umorul de joasa calitate de la PrismaTV (Busiti in Nato), nici emisiunile rasuflate de la TVRamolita1, cu atat mai putin Vanghelionul de pe ZerOTV. Ca veni vorba, imi pare rau ca nu am aflat mai devreme unde se dadeau biletele. Nu de alta, dar imi puteam gasi un loc la o cafenea din apropiere si aveam circ gratis. Nu tocmai unul excelent, dar indeajuns incat sa imi alunge orice spaima ca vreodata voi ajunge ca ei. Probabil am fost martor la cel mai patetic revelion de cand ma stiu... Vedete rasuflate, altele umflate frumos cu pompa, unele aduse de peste mari si tari dupa douajde ani pentru a bucura pensionarii. Bancuri rasuflate, formate depasite si idei nasoale. Singura de care imi pare rau e Teo. Aceasta Oprah Winfrey a Romanicii incepe sa semene din ce in ce mai mult cu un impresar al manelarilor. Mica si locvace, pare sa promoveze un intreg stil de muzica de care probabil ea insasi se simte scarbita. Bleah, emigrez cu prima ocazie! In 2005 am invatat sa fiu eu insumi. Sa cred in mine, sa stiu ca daca exista vointa, exista si cale. Pentru 2006 mi-am propus ca tinta principala sa intru la Jurnalism. Restul probabil va veni de la sine... Profit acum de ocazie sa te invit pe tine, cititorule de "Simboluri", sa participi la prima expozitie a celui care tine acest blog impreuna cu prietenii sai (suna ca un inceput de manea, nu-i asa?), Ruxandra Gangoe, Andreea Ardelean, Vlad Mereuta si Mihai Chiper, in data de 13 ianuarie, ora 17:30, in foaierul Casei de Cultura "Nicolae Balcescu". Un an nou extraordinar!

Pregatiri de Revelion

2005-12-29T21:13:00.000+02:00

Iesit cu prietenii la socializat, facut poze, pus pe blog.

S-a intamplat de Craciun

2005-12-28T09:40:00.000+02:00

5 bucuresteni au murit asfixiati. La Giurgiu, peste 100 de persoane au ajuns la spital ca urmare a calitatii si a cantitatii preparatelor de Craciun. 4 tineri au ajuns la spital si unul a murit dupa ce masina lor a intrat intr-un copac de pe strada Constantin Prezan din capitala. Stiri deprimante peste tot. Unul moare, altul traieste sa spuna povestea. Nimic nou. Dar oare este atat de greu, domnilor editori, ca macar de Craciun sa va cenzurati dorinta de macabru si sa nu mai obositi oamenii cu astfel de stiri? Aud de multe ori de la cei mai batrani decat mine: "A innebunit lumea! Parca alta data nu se omorau oamenii asa de mult. De la an la an lumea e tot mai rea." O fi oare asa? Probabil acesti editori ai redactiilor de stiri nu au auzit aceste cuvinte. Poate daca ar fi facut-o si-ar fi dat seama ca exagereaza publicand numai stiri despre cum Ionel i-a dat cu securea in cap pana i-au iesit creierii prin nas... In definitiv crima face ratingul, ratingul face banii, banii fac patronul bogat, iar patronului putin ii pasa de ce zice lumea. Pentru el, totul e doar o prospera afacere. Am citit de curand o intamplare haioasa din Anglia anilor '50. Patronul unui tabloid angajeaza un nou editor sef pentru a creste vanzarile. Acest editor sta si se gandeste si comanda un studiu de piata care ii releva faptul ca cititorii acelui ziar nu agreaza stirile cu crime si violuri. Drept urmare, el decide sa scoata acest gen de articol definitiv din ziar. Reactia imediata? Vanzarile scad in 2 saptamani cu 500.000 de exemplare. Enervat, patronul il concediaza si pe acest editor, crimele reapar in paginile ziarului, iar vanzarile ating un nou record. Concluzia e simpla: desi in mod public nimeni nu declara ca doreste sa vada asemenea articole, intotdeauna titlurile care contin cuvinte gen "moarte", "viol", "minor", "sadic" sau "sange" ii vor atrage pe acei "cititori de metrou", cei care citesc din ziarul vecinului. Sarbatori fericite!

Bucuresti. Seara.

2005-12-26T08:35:00.000+02:00

Inspirat de Dan Heller, am iesit la pozat seara, la lumina becului. Invartit putin prin centru, vazut o faza incredibila: un pusti tiganos cersea la semafor. Incepe sa cante unuia dintr-un BMW "O, brad frumos!", dar dupa cateva secunde in care nu apare banul, o da pe manele: "de ce ma minti, de ce...". Se face verde, banul nu pica si pustiul, evident ofticat, striga: "COMUNISTULEEEEEE!!". Altfel, Bucurestiul are alta fata seara, mai ales de Craciun. Liber, linistit, ca un oras de provincie. Cu garnitura de tigani.

Referat

2005-12-23T17:19:00.000+02:00

Sunt impotriva sistemului de referate. O spun tare si raspicat! Nu vad nici un ajutor in invatare copierea unor informatii pe o coala alba de hartie si regurgitarea lor pentru nota. Pentru unii dintre noi, a free lunch. Pentru profesor, o umilire dupa parerea mea. Ce faci daca un profesor te pune sa-i aduci un referat pentru nota? Cauti pe net, dai un Ctrl-C/Ctrl-V si gata. N-ai net? Copiezi din carte. Cel mai probabil vei lua o nota mare, nesperata, nemuncita, nedreapta. Ce daca materia nu te intereseaza, te plictiseste, te agaseaza?! Pentru cateva zile decizi sa-ti calci peste principii (evident, daca le ai) si sa faci ceva in care nu crezi. God, may I be wrong! De asemenea ii urasc pe cei care se dau bine pe langa sef. Catelusii adica. Cei care pentru un avantaj s-ar baga si in mocirla. Cei care stau peste program pentru a arata cat de mult se implica ei in cresterea firmei. Cei care ar calca si peste cadavre in caz ca e nevoie. Si viata sociala unde mai e? Se simt ei oare bine stiindu-se urati de majoritatea cunoscutilor? De ce sa muncesti, sa te injosesti in felul acesta daca ramai fara prieteni? Probabil unii uita de parte distractiva a vietii, partea care nu are nevoie de bani... Poate pentru a ma mai inveseli putin, am iesit la pozat. Cu Canonul 75-300 imprumutat de la o buna prietena, am tras dupa pasari. No animals were injured in making these photographs!

Been There, Done That

2005-12-18T18:16:00.000+02:00

De ce am ales sa raspund invitatiei de pe cafenea, nu stiu. Probabil alegerea era facuta de mult timp. Cert e ca m-am trezit intr-o lume necunoscuta mie, o lume pe care nici nu vreau sa o cunosc. M-am trezit intr-o sala de jocuri din centrul capitalei. Ratati (mai mult sau mai putin) ai vietii veneau pentru a sarbatori faptul ca li s-au luat bani. Si erau tare fericiti. Oameni de afaceri, neveste ale unor oameni de afaceri, "baieti de baieti", manelomaniaci, ajutoare de bagatori in seama, toti se inghesuiau sa prinda un loc la o masina de joc. Piccolitele se agitau incoace si incolo cu banii clientului catre casa dupa jetoane. Probabil mai lipsea numai o camera laturalnica. Am incercat sa tratez acest eveniment ca pe oricare altul. Imposibil. Ma simteam atat de stingher incat imi era greu sa ridic aparatul la ochi. Atmosfera ma zapacea, oamenii nu erau tocmai cei cu care ma intalnesc de obicei pe strada, iar locul nu ma atragea. Am intrat cu ideea de a completa o serie de experiente. Am plecat cu ideea de a nu mai completa nimic. Prefer sa raman un ignorant. Multumesc frumos!

Statia de autobuz

2005-12-16T14:40:00.000+02:00

Bucuresti, Autogara Filaret

Ma place femeile!

2005-12-04T18:31:00.000+02:00

Vreau sa inteleg un lucru: toata lumea asta e de vanzare? In muzica se vorbeste despre target (da' ce, muzica e publicitate?!), popularitatea se masoara in puncte de rating, iar prietenia exista pana la punctul in care interesele intra in joc. Nu de putine ori am auzit la tembelizor fetite (si baieti, depinde din ce unghi observi) care dau din anumite parti dorsale si moi. Cand deschid gura insa se dau de gol. "Targetul nostru sunt adolescenti intre 16 si 20 de ani" spune una dintre ele. Sa fiu al naibii daca mi-a placut vreodata chestia asta. Te duci in magazin, te uiti, unii mai si balesc, te uiti in buzunar si le cumperi pentru o seara. CD-ul, evident. Apropos de asta, acum aproximativ un an, una dintre ele facuse un concurs (logic, acum muzica e subiect de concurs. Ce urmeaza?! CD-uri cu gust de zmeura?), iar marele premiu era o intalnire intre "gurista" si castigator. I mean, ce-o fi fost in capul alora de la marketing?! Nu stiu care era targetul ei, dar "petitorul" (greseala numarul 2: au facut prima parte a intalnirii la TV) era exact opusul tipei. Daca ea se dadea sexy (nimic nou sub soare), el era gras, bondoc si plicticos. Daca ea aparea dezinhibata, el era un ou de pasti. Daca ea avea tupeu, el n-avea cu ce. . Sunt curios de ce cumparase omul CD-ul... Pentru muzica sau pentru concurs? Sunt "cool", sunt popular, sunt macho. Ma place femeile. Yeah, right!! Ai observat vreodata de cate ori intr-o pauza publicitara apare cuvantul acesta? Pot numara cel putin 5 reclame care pun accentul pe ideea de adolescent rece. In definitiv ce inseamna sa fii "cool"?! Tin minte ca intr-a 9-a sau a 10-a au venit unii si intrebau prin scoala. Am raspuns simplu: "Nu stiu!". Fata s-a uitat nedumerita, surprinsa chiar de raspuns. A ridicat nasul, s-a intors si a plecat. Inca nu stiu raspunsul. Dar probabil ideea a plecat de la un copywriter foarte bun. Pai nu-i asa? Publicitatea acum controleaza o intreaga grupa de varsta (12-20) numai vanzandu-i aparenta unei idei. "Cool man!" Mi-e dor de teatru. Din pacate televiziunea imi ofera totul la doar o apasare de buton distanta. Dar contactul direct cu actorii nu poate fi inlocuit nici de cel mai tare sistem de sunet. Teatrul in spatii neconventionale este poate singurul care mai atrage spectatori. Acum o saptamana am asistat din greseala la o reprezentatie a teatrului "Masca". Unde altundeva decat la metrou?! Oamenii stateau cu gura cascata, uitandu-se ca la urs. Probabil unii nu mai vazusera de ani de zile niste actori in carne si oase. La final a venit metroul. Spectacolul s-a terminat, dar oamenii zambeau. Sa-si fi reamintit ei de copilarie?

Ce-ar fi daca...

2005-12-01T15:19:00.000+02:00

...de 1 decembrie nu ar mai lucra nimeni? Dar nimeni, nimeni. Nici la metrou, nici la Electrica, nici la politie... Oare ce-ar fi atunci?

Perioada Ciudata

2005-11-29T18:44:00.000+02:00

Trec printr-o perioada cel putin curioasa. Pofta pentru a mai prelucra fotografii s-a cam dus. Am secatuit izvorul de idei. Trag fara sa ma implic. Sunt distant si rece. Poze care pana nu demult ma inspirau nu imi mai exprima nimic. Am pierdut dorinta de a mai scrie (poate nu de tot, dar in mare parte). Sa fie oare criza varstei mijlocii? N-am nici 19 ani. Totusi... Am nevoie de noi experiente.

-Biscuiti, ostenii mei!! -Biscuim, Maria Ta!

2005-11-18T20:06:00.000+02:00

Din nou fara text. Lipsa de experiente = lipsa de inspiratie.

De plictiseala

2005-11-17T19:12:00.000+02:00

Fara text, doar niste poze adunate din ultimele zile.

Aparatul de Lumina

2005-11-07T08:27:00.000+02:00

Traim in secolul 21 cu mentalitatile secolului 20 si cu unelte ale secolului 19... societate multiseculara, multilateral dezvoltata. Mergeam cu masina catre un sat ca oricare altul din mijlocul Teleormanului. Pe drum, o multime de oameni mergea la 6 dimineata cu ibricele fumegande.Opresc, intreb. Era sambata mortilor iar jarul le era necesar pentru a aprinde tamaia langa mormant. In scurt timp, prin ceata incep sa se auda bocete. Oamenii plangeau oamenii... Dupa o alta bucata de drum, pe o bucata de pamant de la marginea drumului, 4 oameni aruncau din galeti ceva ce arata ca niste seminte. Opresc, intreb. Sunt reticenti cand ma vad coborand din masina, asa ca prefer sa nu scot camera. Acesti oameni venisera la camp cu "ghiociul" (caruta) tras de un magar pentru a insamanta graul. CU MANA!!! Asta in timp ce alti romani vor sa ajunga in spatiu cu racheta. Aproape de destinatie, trec pe langa un sat de tigani. De data asta nu mai opresc, nu mai intreb, prefer doar sa observ. Iar ceea ce imi este dat sa vad mi se pare incredibil. O familie de rromi isi construise o casa. Pana aici, nimic senzational. Dar oamenii acestia nu locuiau in casa, asa cum s-ar putea crede, desi aceasta era complet finisata, ci isi trasesera un fir electric care alimenta un bec care, la randul lui lumina interiorul unui...unui...unui CORT, dragii mosului! Extraordinar! Mai naucitor a fost momentul in care, schimband pozitia, observ din spatele usii casei zarindu-se o coada de cal... I'm fuckin' speechless! In conditiile acestea noi sa cerem taranului roman, Ion-ului nostru cel de toate zilele, sa mulga vaca folosind o "mulgatoare digitala" suna cel putin aberant. La fel ca si conversatia pe care am avut-o ieri dimineata cu o femeie: - Incotro mergeti? - Tot inainte, catre capul satului, raspund naucit de intrebarea foarte directa. - Nu cumva sunteti cu aparatul de lumina sa mi-l puneti si mie?

Domnule, va da cu virgula!

2005-11-01T17:12:00.000+02:00

Ce-mi place cand lumea se da mare. Ador momentele in care vine cineva si da peste nas unei intregi comunitati. Ma omor dupa cei care vorbesc doar ca sa nu taca. Ii iubesc pe cei napastuiti de soarta care habar nu au pe ce lume traiesc. Ii divinizez pe cei care dau cu tifla. Ce sa mai, sunt un masochist notoriu! :D Am mai discutat chestia aceasta si alte dati. Se pare ca lumea chiar nu intelege... Cei care nu stiu dar se dau mari ca stiu sunt cei mai haiosi. Incearca sa te convinga pana in panzele albe ca situatia e asa cum o descriu ei. Mai rau, ei nici macar nu reusesc sa treaca prin filtrul gandirii ceea ce afirma, iar atunci cand sunt luati la bani marunti sau li se explica argumentat nu fac altceva decat sa ia argumentul ca pe un afront personal. Domnule anonim, 3!=6. Ceea ce spuneti sunt pur si simplu aberatii cromatice. In primul rand, NIMENI nu este interesat de categoriile dumneavoastra. In al doilea rand, ceea ce ati spus este complet incorect. Faptul ca sunteti pasiv nu va da dreptul sa adresati asemenea cuvinte celor care sunt activi. Eu nu v-am auzit niciodata pana acum, cu atat mai putin fotografii nu v-am vazut. Deci ciocu' mic si joc de glezne pana invatati sa va comportati civilizat. Da? Deci DA? DECI DA???? Pentru viitor: daca nu stii, intreaba; daca nu stii sa intrebi, taci (sau du-te pe **); daca nu poti sa taci, trage aer in piept, numara pana la 3 / iesi in parc / iesi la o bere / ramai sub piatra ta si linisteste-te! Nu vei ajuta pe nimeni si te vei face de ****t. Fara nici o legatura, iata motivul pt care am plecat de pe ponton la Tancabesti:

E un avion! Ba nu, e un pescarus! Ba nu, e un OZN! Ba nu, e Underdog!!

2005-10-28T19:52:00.000+03:00

Right... facem apologia la TV a fenomenului OZN de la Homo Erectus pana la filmarea de la Antena 1. Bun, avem una bucata filmare cu o chestie psihedelica pe cer, da' pentru ce ne dam cu fundu' de tavan atata? Ne dam cu presupusul. E sport national doar. Pana nu demult, romanul era specialist in fotbal si politica. Mai nou, specializarile romanasului nostru se multiplica, el devenind astfel mobilolog, computolog, criticolog, fotolog (ala care cunoaste fotografia doar cat sa comenteze ca orizontu-i inclinat), astrolog, ufolog. Chiar asa, cu ce se ocupa un ufolog?! Ce studiaza omul asta? Pai eu cred ca, asemenea fotologului, el studiaza poze... Poze cu obiecte stralucitoare, umbre stranii, compozitii abstracte, cetzuri si globuri. Astfel el o poate analiza pana descopera ceva... Desi habar nu are ce cauta. In final el realizeaza o teorie savanta in termeni nesavanti in care descrie cum un blitz reflectat in ceata este de fapt "un suflet care nu isi gaseste linistea". Give me a break!! Acelasi lucru face si un fotolog. Face o poza cu cel mai mare si mai tare aparat foto la o mira de test si apoi sta in beci si analizeaza. Ce?! Nici el nu stie... Ceva trebuie sa fie acolo pentru ca el sa gaseasca. Nu conteaza, oricum toata lumea stie ca Nikon e mult mai tare ca Canon (intentionat), nu-i asa?. Citandu-l pe don' Ken Rockwell: "These men (and they are all men) have no souls". El nu va reusi niciodata sa creeze, doar va poza mire de test sau, in cel mai bun caz, piesaje absolut banale, la 12 ziua. Revenind la povestea cu "cercul psihedelic de la 1 noaptea", treaba e incurcata. La fel si cu moartea lui Elvis sau primul pas pe Luna. Daca pana acum nu ai trait intr-o pestera, trebuie sa fi auzit de ele. Dar asta nu inseamna ca s-au intamplat, nu? In definitiv nu ai fost acolo, nu te-ai plimbat pe faleza Marii Linistii cu Neil Armstrong brat la brat privind Luna... pardon, Pamantul. Asa ca poti sa dezvolti si cea mai aberanta teorie, intotdeauna vor exista fraieri care sa creada in ea. Cum spunea cineva: "Opinions are like assholes: everyone has one!" Fara nici o legatura cu ce am scris mai sus, o poza de la Expozitia de Turism (nu-i asa ca daca nu va spuneam, nu va dadeati seama? ;))

Lanscape Mode

2005-10-23T18:15:00.000+03:00

Mai toate camerele au asa ceva, de la Benq la 20D... E un desen pus pe rotita de moduri care arata niste munti stilizati. Dar asta nu inseamna ca se foloseste numai la munte. Si la mare sunt peisaje, ba chiar si in oras. In cazul acesta, de ce nu ar fi peisaje si pe lac, la 6 dimineata?! Ce rost au aceste pictograme? Pentru unii, transformarea unui (d)SLR intr-un P&S pe care sa-l foloseasca si bunica. Acesti "unii" doresc sa vizeze prin LCD (desi in manual scrie clar ca nu se poate), pun aceasta problema pe forumurile foto si mai sar de fund in sus cand li se da peste bot. Aceiasi doresc sa transforme acelasi dSLR in camera web sau intreaba la ce foloseste oglinda. Din pacate dragii mosului, dSLR-ul nu stie decat sa faca poze, dar din pacate nici asta nu stie sa faca singur. Dar deh, snobia e la moda... O faza comica mi s-a intamplat acum cateva luni la un laborator din Brasov. Vroiam sa scot pozele de pe carduri sa eliberez spatiu pentru altele si am scos camera pe tejghea. Moment in care am inceput sa vorbim despre camere foto si cum el, lucratorul care isi face meseria in labul foto, ar trebui sa aiba si el scula ca a mea. La un moment dat el ma intreaba daca aparatul stie macro si observa "floarea" de pe rotita de moduri. "Aaa, deci stie, ca are buton... Da' la cati centimetri?" In zadar incerc eu sa-i explic ca acea pictograma nu are nimic in comun cu macro, el o tinea pe a lui... Calitatea angajatilor se pare ca este egala cu cea a solutiilor pe care le folosesc. Alt motiv pentru care am trecut la digital... In fine, povestea e lunga si se poate continua cu tipul din SIAB cu D70 care schimba din peisaj in portret sau pozarul de nunti cu 20D in auto. Dar astea sunt povesti de adormit copii... Si cum nu am ajuns la Sirnea, ne-am oprit la Tancabesti...

De Ce?

2005-10-17T21:05:00.000+03:00

O intrebare ma seaca de la un timp: De ce prostia este adulata? Se vede la televizor, se aude la radio, se citeste in presa scrisa. O simti cand mergi cu autobuzul, o auzi cand mergi pe strada, ajungi sa crezi ca tot ce te inconjoara este facut din prostie... Prostia a devenit un obiect de cult la TV. Nu exista zi in care sa nu aud ceva despre Gigi Becali. Ca arunca bani pe fereastra in fata camerelelor video, ca injura ca la usa cortului un ziarist care s-a intamplat sa fie de la Antena 1. Tot el construieste 250 de case pentru sinistrati. Asta o stie tot ratingul. Dar faptul ca terenul pe care el construieste acele case l-a cumparat cu ceva timp inainte nu se aude nimic. Toti tac malc. Intrebat de un ziarist sportiv ce va face daca, intr-o buna zi, acei onorabili cetateni nu ii vor mai fi pe plac, personajul in cauza raspunde: "E problema lor. Pamantu-i al meu si fac ce vreau. Sa-si gaseasca in alta parte!". Cu alte cuvinte ne intoarcem la Evul Mediu si la taranii vasali principelui local. Un alt exemplu de prostie la TV il constituie "Aventurile familiei Vijelie". Adica Furtuna asta se crede Ozzy Osbourne si are indeajuns de multi bani incat sa-si faca emisiune cu familia lui, mancati-as! Adica cum, rromi nu poate sa aiba un program la care sa se vada si ei?! Mai ales in PrimeTime, duminica la 8. Dar vorba aia, PRIMA e intotdeauna altfel, niciodata cum trebuie. Tin sa spun ca nu m-am uitat niciodata la o asemenea abjectie, dar ratingurile de 2-3% din mediul urban imi dau mult de gandit (sa tinem cont totusi ca emisiunea carcotasilor are 4-6% rating). Este prostia la moda? Nu-i asa ca e COOL sa fii prost? Este, normal ca este... A face pe prostul e mai valoros decat a face pe desteptul. Ma uit pe strada si ma minunez: oriunde intorc capul aud manele. Evident, odata cu zgomotul numit astfel, aud fara voia mea si versurile tampe pe care un cantatret (intentionat) le debiteaza. Dar cel mai mult ma mira popularitatea pe care o are acest zgomot. Nu se poate dom'le chiar asa... Este clar targetul acestui gen: barbat (poate fi si femeie) de orice varsta, educatie pana in liceu (merge si scoala profesionala totusi) si tigan (desi nu neaparat). Problema este cati sunt? 20-30%? 50% din populatia Rromanicii? Oricum mult prea mult... Eu unul m-am saturat. Concluzionand: Avem nevoie de modele. Din pacate in presa ni se prezinta personaje cu atitudini si actiuni dubioase pe care unii dintre noi le iau drept "cool" si incearca sa copieze, ajungand uneori sa-si depaseasca modelul. Si asta e mai grav decat ciuma...

Legal

2005-10-12T13:27:00.000+03:00

Unless otherwise indicated, all materials on this site are by Lucian Cretu. I would appreciate it if you dropped me a line at cold_fire [at] rdslink.ro if you want to reproduce them.

S.I.A.B.

2005-10-08T20:11:00.000+03:00

Fara texte de data asta, doar poze:

Experimente

2005-09-30T18:42:00.000+03:00

Ce faci cand n-ai ce face? Iei una bucata blitz imprumutat pentru we si experientezi. Asta a iesit :)

Sirnea - Update

2005-09-22T16:25:00.000+03:00

am mai scotocit prin poze... si ca sa nu lancezeasca blogu', mai pun una :) UPDATE 2: promit de acum inainte sa ma uit mai bine printre pozele dintr-o sesiune!!

Sirnea - 17.09.2005

2005-09-18T09:46:00.000+03:00

Mesaj de la Vlad: - Ce faci maine dimineata? - Am ceva in plan, da' se poate amana... - Aham. Pacat... Eu la 4 ma trezesc. - De ce? - Ma duc cu DL la pozat :D - Unde? - Bran si pe acolo. El stie. Zicea ca "pot sa mai aduc pe cineva". - Da? ;;) - Ma gandeam asa... Ma intelegi tu... :D - :D:D:D:D:D MERG! - La 5, la coada calului. - Coada calului?! wtf? - Stii Universitatea, nu? Pe partea opusa e o statie de autobuz. Si in spatele statiei e un cal. Si in spatele calului e o coada. Si in spatele cozii o sa fii tu! Eu o sa stau pe cal, ca sunt mai altfel. :D - =)) =)) - OK, deci la 4:15 imi dai apel lung. Pana iti dau reject, tu suna! - :)) Bine! - Noapte buna. - Noapte buna si tie! Cam asa m-am decis (pe scurt) la 10 seara sa plec a doua zi la 4 dimineata. Si bine am mai putut sa fac. Locatia la care ne-a dus domnul DL este absolut senzationala, oriunde intorceam capul exista un potential cadru. De departe cea mai buna locatie pe care o cunosc (acum), un loc unde cu siguranta ma voi mai intoarce. De data asta cu canadiana si caciula :D Peisajele Oamenii Si un strop de Wildlife

Avanpremiera SIAB

2005-09-16T22:00:00.000+03:00

... pentru ca altfel nu se poate numi simulacrul de "show auto" aratat de catre holdingul TiriacAuto. De fapt nici asta nu e, ci o reclama foarte scumpa, dar si foarte eficienta. Scumpa deoarece numai sa inchiriezi Piata Constitutiei probabil costa cat un S-Klasse. Eficienta deoarece in cele 2 ore cat m-am invartit pe acolo s-au vandut cel putin 5 astfel de masini. Cum fetele de langa masini nu m-au impresionat de data asta (pe de alta parte baietii lui Dan Besliu le cam luasera pe toate), am trecut in modul CP (prescurtare de la candid photos). Si, evident, modul asta mi-a oferit infinit mai multe satisfactii decat niste portrete insipide.

Pozar de Studio

2005-09-14T20:42:00.000+03:00

... sau fine art photographer. cum vrei sa-i zici... La inceput credeam ca fotografia adevarata se face numai in studio. Dup-aia am vazut operele lui Bresson. wow! revelatie... asta e genul meu. Azi am intrat in "studio". Improvizat that is... ca o veioza de 200W nu poate fi numita lumina continua decat cu mare indulgenta, iar o bucata de material negru de pe vremea bunicii, cu greu fundal. Nu conteaza asta. Pentru moment nu duc lipsa unui studio. Studioul meu este in strada. Subiectele mele sunt simboluri. Ideea este 10% inspiratie, 90% noroc. Cu lumina este cel mai dificil: intotdeauna se intampla ceva la ora 12. Niciodata dimineata sau seara. Nu-i nimic, exista alb-negru pentru a ascunde zonele supraexpuse... Nu se prinde lumea, e mai artsy... daca nu sunt culori, exista intotdeuna saturatie. Sau hipersaturatie... sau poti vira culorile in zone stranii. In studio e simplu: nu te ploua, nu te ninge, ai cea mai potrivita lumina, subiectul nu se misca decat in sensul in care el iti face poza, nu pozarul, si, daca poza nu a iesit, poti pur si simplu sa te intorci si sa o repeti. Nimic mai simplu... Doar ca trebuie sa fii creativ. Nu te poti prezenta in fata modelului fara idee. Oricum iti vine pe parcurs alta mai buna decat cea de acasa. Iubesc strada.

Ciorba de Muraturi

2005-09-13T17:35:00.000+03:00

Ce faci cand seful unui mare holding vrea cu tot sufletul sa se dea mare ca a facut 15 ani de activitate? Te duci la marea petrecere care va ajunge si in ziare. De fapt, nu una, ci trei... Asta probabil pentru a te face sa uiti de termenele aberante pe care le primesti "de sus"... In cazul asta, iti iei invitatia, intri pe poarta (nepazita) a Salii Polivalente, te faci ca ploua cand vezi cutia de donatii pentru sinistrati si incepi sa bagi in tine. Nu conteaza ce, doar sa faci paguba firmei care iti rapeste cel putin 8 ore din zi... Bere, mici, carnati, bere, suc, vin, bere, un piscot, invariabila bere. Dup-aia te duci cat mai aproape de scena pe care o fetita isi fatzaie picioarele si incerci sa-i faci o poza pe sub fusta cu telefonul companiei... ca deh, e cul sa te dai mare si tare ca TU ai reusit si celalalt nu. Daca nu-ti iese si nu-ti iese, poti intotdeauna sa dai vina pe "pozarul" care se tot baga in fata ta, oricum ai boala pe paparazzi. Eventual te poti lua si la cearta cu el in cazul in care te-ai afumat indeajuns de la atatia mici si bere sub pretextul asta. Daca nu-ti place fetita, nici o problema, avem "di toati", de la pop la rock si de la dance la hip-hop. Ciorba fara muraturi nu se poate...

Un Spectacol de Teatru...

2005-09-12T17:18:00.000+03:00

...despre cum se face un spectacol de teatru.

Time

2005-09-10T10:24:00.000+03:00

Atatea greseli,atatea regrete..lacrimi..cat de puternici am fi daca am putea macar o data in viata sa dam timpul inapoi.Daca as putea sa fiu din nou pe banca aia ,sa ma tina de mana si sa nu mai fac aceeasi greseala,daca as putea sa dau anii inapoi si sa ma bucur mai mult de timpul pe care il am langa mama,daca..si totusi stim ca timpul trecut nu mai e niciodata al nostru,cu toate astea insa pierdem atatea ore degeaba,aruncam pe geam zile care nu se mai intorc niciodata,momente pe care nici nu le luam in seama...si undeva pe la 60 de ani realizam ca viata nu dureaza decat o secunda .. Timpul nu intreaba,timpul nu se opreste in loc pentru durerea mea,timpul merge doar inainte,timpul distruge,ia si nu mai aduce inapoi,timpul doare si lasa rani adanci..adevaruri pe care le invatam mult prea tarziu,pe care nu ni le spune nimeni cand suntem mici si ne dorim cu atata ardoare sa crestem,sa fim mari.Si acum as da aproape orice sa am iarasi 3 ani,sa fiu atat de mica,sa nu inteleg ce se intampla in jurul meu ,sa fie toti fericiti ,viata sa se rezume la jucarii..Pana la urma nu e nimic extraordinar in a descoperi ce e viata asta.Pentru ca lumea e plina de durere si cu cat crestem vedem tot mai multa durere. Imi place sa cred ca asta e prima oara cand ni se acorda dreptul la viata,ca mereu o sa fie o prima data,ca o sa il vad mereu pentru prima oara,ca e prima data cand ma tine de mana..inceputurile sunt frumoase....si totusi e ultima oara cand traim viata asta... Mi-ar placea sa ma mai nasc inca o data ,sa mai traiesc din nou anii astia... Text: Cristina Vaduva

Detalii 2

2005-09-06T19:47:00.000+03:00

Lucruri mici?Floricelele pe care el mi le cumpara de fiecare data cand mergem la cinema si fara de care filmul n-ar mai fi la fel,sarutul inocent pe obraz pe care mi-l da cand ma aduce acasa,cele cateva secunde cand mama ma tine cateodata in brate,nu-mi spune nimic,doar ma strange in mainile ei,eterna veselie si curiozitate din ochii copiilor pe care ii vad pe strada,mirosul florilor pe care aceeasi femeie le vinde in coltul strazii de cativa ani..picatura de ploaia care mereu cade pe nasul meu,faptul ca atunci cand iese cu mine cumpara Fanta de portocale desi lui nu-i place deloc..viata e facuta din toate detaliile astea pe care de multe ori uitam sa le vedem,atatea lucruri marunte care se intampla poate ca in fiecare zi ,dar pe care le constientizam abia dupa ce nu le mai avem.Doar dupa ce el a plecat imi dau seama cat de mult iubeam secundele alea in care imi lua fata in maini si doar se uita la mine,si parca atunci ma iubea cel mai mult,atunci ajungea pana in sufletul meu... Detaliile ofera cateodata pana si celui mai neinsemnat gest o amploare care ne marcheaza existenta ..detaliile sunt lumina din viata asta,detaliile sunt materializari ale unor vise pe care poate ca nu le mai tinem minte... Text: Cristina Vaduva

SuperMoto

2005-09-04T19:31:00.000+03:00

Super moto, super zgomot, super viteza, super spectacol, super cazaturi, super tipe (sau nu, prietenii stiu de ce), super adrenalina (fotograf inclus), super nebunie, super amici, super locatie, super tupeu (din partea mea), naspa caldura!

Constanta

2005-09-03T12:31:00.000+03:00

o zi, o iesire, 3 poze. ultima folosire a teleului. pustiu. ma intorc la iarna. :D

Anonim

2005-08-29T00:00:00.000+03:00

Intoteauna am trait cu speranta ca in urma mea, atunci cand eu n-o sa mai fiu, o sa ramana ceva, ca nu traiesc degeaba si ca reusesc sa aduc macar putina lumina in lumea asta. Si poate ca gandul asta ma face sa admir atatia oameni,oameni anonimi. Pana la urma am ajuns la concluzia ca nu cei pe care ii vedem la televizor schimba lumea, ci oamenii pe langa care trecem in fiecare zi, in autobuz, pe strada... oamenii aceia pe care nu-i luam in seama, oameni pe care n-o sa-i cunoastem niciodata. Dar in acelasi timp oameni care au puterea sa ne inveseleasca ziua. Pentru ca un zambet al unui om necunoscut pentru mine face cat zece zambete ale celor pe care ii vad mereu... secunda aceea pe care omul care nu te stie si pe care nu-l stii ti-o dedica, momentul in care se uita in ochii tai si iti adreseaza cel mai pur si simplu zambet e absolut nepretuit. Poate ca asta ma indeamna mereu sa analizez atata oamenii din jurul meu, poate ca de-asta sunt atat de dependenta de prezenta lor, poate ca de-asta n-as putea sa traiesc niciodata izolata. Si poate ca de-asta imi doresc in fiecare zi sa fiu mai buna si sa aduc mai multe zambete pe fetele oamenilor... Text: Cristina Vaduva

Detalii

2005-08-28T22:14:00.000+03:00

Pentru ca detaliile fac viata interesanta. Sau nu...

Roxana

2005-08-28T11:00:00.000+03:00

Roxana este o fata deosebita. Calma, saritoare, inteligenta. Si frumoasa pe deasupra. Numai ca nu-i place sa pozeze... Am reusit cu greu sa-i "fur" un scurt shooting si cam asta a iesit.

Capitolul I

2005-08-19T20:01:00.000+03:00

Desi a trecut mai bine de o luna de atunci, amintirile sunt inca vii si dor. Inundatiile nu au fost la televizor, cei care au stat bine merci in fata lui cu telecomanda in mana trecand de pe un canal pe altul pentru "o alta stire senzationala" nu au cum sa realizeze drama. Vuietul Putnei se auzea de la 5 kilometri distanta. Asta inainte sa rupa podul si sa sparga digul... ceea ce a urmat a fost trait la intensitate maxima de locuitori. Cei din zonele joase si-au adunat animalele si au pornit catre dealuri. Casele au ramas in urma. Ceilalti vedeau "clarul" de apa urcand catre ei. Cateva ore in plus daca ar fi plouat, toata Garoafa ar fi fost sub ape. Unii vor sa plece. Posibil s-au saturat sa traiasca deasupra unei falii active si langa un rau care, in mod normal nu e mai lat de cativa metri, dar se revarsa cu atata putere. Apele s-au retras. Au mai ramas cateva balti, un pod rupt de la jumatate, amintirea si speranta. PS:Atat vremea, cat si o albina nesuferita m-au impiedicat sa-mi realizez fotografiile reportajului.:(

Prefata

2005-08-13T15:32:00.000+03:00

Vroiam sa scriu ceva inteligent acum, la inceput, dar se pare ca inspiratia nu da pe din-afara la ora asta. Un lucru e cert: acum am un locsor al meu, un locsor in care sa spun ca atunci cand eram mic "stop, masina mea!". Ei bine, momentul a sosit... Nu-mi doresc sa schimb lumea, sa reinventez roata sau mai-stiu-eu-ce. Vreau doar sa-mi arat mie insumi ca sunt capabil de mult mai multe. Ca prima poza, un experiment. Unul din miile de motive pentru care mi-am luat dSLR. :)